Acest site a fost realizat în cadrul proiectului cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operațional Sectorial "Mediu".
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
 
Lacul Stânca Costești
 
Evenimente
Descrierea speciilor de păsări vizate în proiect
 

Descrierea speciilor vizate de proiect precum și siturile unde acestea au fost semnalate conform fișelor standard

 

Denumire specie

Scurtă descriere

Apare în siturile:

Accipiter brevipes

Se hraneste in principal cu soparle (are degete scurte si groase), lacuste etc. Migreaza in stoluri (10-30, uneori mai multi). Foarte asemanator cu uliul pasarar. Totusi, masculul are varfurile aripilor intunecate, contrastand cu culoarea alba a restului aripii (dedesubt); supraalarele de un gri-albastru mai deschis; la fel obrajii (nu ruginii ca la pasarar). Femela este si ea deschisa la culoare dedesubt, cu varfurile aripilor cenusii; nu are spranceana alba. Ambele sexe (ad.) au ochi rosu-brun. Juv. identificat prin petele mari in siruri longitudinale de pe piept; iris maro. Silueta apare cu o coada usor mai scurta.

ROSPA 077

Alcedo atthis

Are lungimea de 16-17 cm și anvergura de 24-26 cm, coada este scurtă, de numai 2-2,5 cm., ciocul lung are 4 cm. Este o pasăre mică și compactă, cu cap mare și cioc lung, picioare scurte, imposibil de confundat. Spatele, coada superioară sunt albastru strălucitor, partea posterioară a gâtului și a aripii, creștetul, ceafa și obrajii sunt verde albăstrui cu luciu metalic. Aripa inferioară, zona anală, abdomenul, părțile laterale, pieptul și tectricele auriculare sunt portocalii. Bărbia este albă, zborul este rapid.

Ciocul masculului este negru în întregime, în cazul femelei baza inferioară a ciocului este roșie. Picioarele adulților sunt roșii.

Juvenilii sunt asemănători adulților, dar albastrul este mai puțin strălucitor, picioarele sunt roșii-negriciaose.

 

ROSPA 0048

Aquila clanga*

Acvila ipătoare mare Aquila clanga este o pasăre răpitoare de zi, cu o anvergură a aripilor de peste un metru, declarată monument al naturii. Acvila țipătoare mare are o lungime de 65 de cm. Asemenea tuturor vulturilor, aparține familiei Accipitridae. Poate fi întâlnită în zona din nordul Europei până în Asia și iarna în sud-estul Europei, Estul Mijlociu și sudul Asiei. Depune 1-3 ouă într-un cuib construit în copaci. Habitatul obișnuit al acvilei țipătoare mari este zona împădurită, unde vânează mamifere mici și alte mamifere terestre.
Este o acvilă de mărime medie spre mare, foarte asemănătoare cu acvila țipătoare mică, cu care seamănă la aspectul general. Penele capului și aripilor sunt de un maro foarte închis și contrastează cu penajul în general maro (față de acvila țipătoare mică, care are aceleași pene deschise la culoare). Capul este mic pentru o acvilă.
Adeseori este prezentă o zonă mai puțin evidentă pe partea exterioară a aripilor, dar o zonă de început albă în formă de lună este un bun indiciu. Puii au pete albe pe aripi.

ROSPA 0058

Aquila heliaca*

Cuibareste in copaci. Adultii sunt inchisi la culoare, maro – negri, cu ceafa crem deschis, scapulare albe si coada gri in portiunea mijlocie. Imaturii sunt maro deschis cu pieptul brazdat de dungi inchise si partea inferioara a spatelui de un alb – crem pal tipic. Remigele primare interioare deschise la culoare, contrastand cu celelalte remige intunecate. Nu are (ca acvila de stepa imatura) dunga lata alba pe partea de dedesupt a aripii. Silueta ca a acvilei de munte, dar coada mai scurta (adesea strinsa cand planeaza), iar aripile sunt tinute mai orizontale cand aluneca prin aer. Strigate sonoare, ragusite: “coc-coc”.

ROSPA 0058

Aquila pomarina*

Este o specie de acvilă de talie medie, cu aripi late și coadă relativ scurtă. Dimorfismul sexual este puțin accentuat femelele fiind puțin mai mari decât masculii. Adulții au un penaj general maroniu pe tot corpul, cu remige și rectrice mai închise, negricioase. Capul și supraalarele aripilor sunt mai deschise (maroni-crem) decât restul corpului. Are picioare lungi, acoperite cu pene până la baza degetelor ca la toate celelalte specii de acvile. Ciocul este relativ mic de culoare neagră cu ceroma galbenă.

Păsările tinere au aripa mai îngustă, coloritului general al penajului fiind de asemenea maroniu, însă de nuanță mult mai întunecată decât cel al adulților. Pe aripi prezintă șiruri de dungi și stropi albe, date de către vârfurile albe ale penelor de acoperire (supraalare). Între penajul de juvenil și cel adult se pot distinge și penaje de tranziție, caracteristice exemplarelor subadulte, cu pene de generații diferite.

Lungimea corpului este de 55 - 65 cm iar anvergura aripii de 143 - 168 cm. Greutatea corporală este de cca. 1,2 - 1,8 kg.

ROSPA 0058

Ardea purpurea

Cu lungimea de 78-90 cm (din care corpul 38-45 cm) și cu anvergura de 110-145 cm este un stârc de talie mare, un pic mai mic decât stârcul cenușiu. Capul și corpul sunt subțiri, gâtul, picioarele și degetele sunt lungi.

Pasărea adultă are gâtul și capul maro-roșcat deschis, creștetul este negru, partea anterioară a gâtului e albă cu dungi negri longitudinale. Are un moț format din pene prelungite, astfel de pene ornamentale sunt și pe piept și Pe scapulare. Spatele, partea dorsală a aripilor și cozii este gri-purpuriu. Subcodalele sunt negri, partea ventrală a aripii este gri închis. Ciocul în sezonul de împerechere este galben, picioarele și degetele sunt maro închiși. Sexele sunt asemănătoare.

Păsările imature sunt maronii cu pete mai închise nu au culori foarte închise și contrastante ca adulții, sunt mai deschise la culoare, coloritul penajului este mai uniform.

De la distanță poate fi confundat cu stârcul cenușiu, dar de multe ori își ține degetele deschise în timpul zborului respectiv curbura gâtului în zbor este mai accentuat.

 

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

Ardeola ralloides

Având lungimea de 44-47 cm și anvergura de 80-92 cm, este un stârc de mărime medie. Forma și proporțiile corpului sunt asemănătoare cu cele a buhaiului de baltă.

Adultul în sezonul de împerechere are corpul și capul ocru pal, care contrastează cu coada, aripile și părțile ventrale albe ca zăpada. Spatele are nuanță maronie, ceafa și capul sunt striate cu maro. Are un moț format din câteva pene albe prelungite ale creștetului, la marginea acestor pene sunt dungi subțiri negri. Picioarele sunt galbene, ciocul este relativ scurt, negru cu baze verde.

Adultul în afara sezonului de împerechere și păsările juvenile sunt mai maronii, lipsește culoarea gălbuie și moțul. Dungile de pe gât sunt mai accentuate, ciocul este maro-gălbui, picioarele au culoarea maro-vărzui. Sexele sunt asemănătoare.

ROSPA 077

ROSPA 0058

ROSPA 0038

Aythya nyroca*

Are lungimea de 38-42 (din care corpul aproape două treimi), anvergura este de 63-67 cm. Este o rață scufundătoare mică, maro castaniu, burta, subcodalele sunt albe. Partea inferioară a aripii este albă, pe aripa posterioară este o dungă albă subterminală lungă și rară.

Dimorfismul sexual nu este atât de accentuat ca în cazul celorlalte specii de rațe. Masculul se deosebește de femelă prin ochiul galben și culoarea castanie cu nuanță roșie.

Femelele au ochiul maro închis, sunt mai pali la culoare, lipsește nuanța roșiatică, culoarea este maro uniform.

Juvenilii se aseamănă femelelor, dar sunt mai uniforme, de culoare maro închis. Subcodalele sunt alb-murdare uneori cu dungi maro

ROSPA 0058

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Botaurus stellaris

Buhaiul de baltă este o specie de mărime medie din familia stârcilor. Lungimea este de 70-80 cm (din care corul 35-40 cm), anvengura de 125-135 cm. Corpul în comparație cu celelalte specii e stârci este îndesat. Penajul este predominant maro, cu dungi și pete negri. Parte ventrală a corpului, gâtul și bărbia este mai deschis la culoare, maro-gălbui. Mustața și creștetul sunt negri. Cu ajutorul acestui penaj și a poziției caracteristice cu corpul și gâtul vertical închis buhaiul de baltă poate să se ascundă perfect în tufăriș, făcându-se practic invizibil. Juvenilul este similar adultului, dar este în general un pic mai palid și deschis la culoare. Are un sunet caracteristic foarte sonor, care poate fi auzit și noaptea. Rareori poate fi văzut, se ascunde în tufărișuri întinse, cel mai des poate fi observat dis-de-dimineață, când zboară înspre/dinspre locurile de pescuit.

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Branta ruficollis*

Are lungimea de 53-56 cm, din care corpul are mai mult de două treimi, anvergura este de 116-135 cm. Este o gâscă mică cu gât aparent gros, cu cioc mic și scurt și un penaj caracteristic, imposibil de confundat.

Păsările adulte au fruntea, creștetul, ceafa și partea posterioară a gâtului negru, în fața ochiului au o pată albă, pe tectricele auriculare este o pată roșu-castaniu. Pieptul, partea anterioară și laterală a gâtului este roșu castaniu. Partea dorsală a păsării este gri închis, negru. Pe aripa posterioară se află două dungi albe, supracodalele sunt de asemenea albe. Burta neagră este despărțită de pieptul roșu printr-o dungă subțire albă, axilarele și subcodalele sunt albe. Sexele sunt asemănătoare.

Juvenilii sunt asemănători adulților, se deosebesc de acestea prin gâtul maro-castaniu. Pe aripa posterioară în loc de două dungi albe marcante și contrastante sunt mai multe dungi mai subțiri și mai șterse, mai puțin contrastante.

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

Charadrius alexandrinus

Cea mai mică specie de prundăraș la noi, dar și în același timp si cea mai rară dar și cea mai periclitată.

Cuibul ascuns printre ierburi este ca o gropita captusita cu putina vegetatie acvatica; depune 3 oua pe care le cloceste 24 zile. Se hraneste cu insecte, crustacee, viermi si moluste. În timpul migratiei se întîlneste adesea pe saraturile dobrogene si pe lînga lacurile sarate din estul Cîmpiei Române. Ierneaza pe coasta africana la sud de ecuator.

ROSPA 0038

Chlidonias hybridus

Cuibărește în zone umede cu ape dulci sau semisărate, preferă lacuri cu o vegetație plutitoare bine dezvoltată, cuibărește regulat și în habitate secundare ca bălți temporare cauzate de viituri sau inundații.

Distribuție: Un procent foarte semnificativ al populației naționale cuibărește în Delta Dunării respectiv în zonele umede situate de-a lungul Dunării, un alt centru important de distribuție se află în zonele umede din vestul țării.

Populația din România: În România populația era estimată la 8000-12000 perechi în 2004, cu un trend populațional pozitiv. Populația reprezintă peste 10% din populația Europeană deci are o importanță continentală deosebită.

 

ROSPA 077 ROSPA 0064

ROSPA 0038

Chlidonias niger

Habitat: Cuibărește colonial pe mlaștini și lacuri de șes, dar ocazional este prezent și la altitudini mai mari. Preferă apă curată dulce sau semi-sărată cu o adîncime de aproximativ 1-2 m și cu vegetație acvatică densă, plutitoare. În afara perioadei de cuibărit poate fi întâlnit de-a lungul coastelor, golfurilor, râurilor și lacurilor mai mari.

Distribuție: Populația din țara noastră se concentrează în Delta Dunării, dar cuibărește în număr mic și în alte habitate acvatice adecvate bine conservate, de exemplu în vestul Țării, sau pe Dunăre.

Populația din România: Populația europeană este de 83000 de perechi, și este în declin în majoritatea țărilor, inclusiv România. În țara noastră cuibăresc aproximativ 1200-2500 de perechi.

ROSPA 0064

ROSPA 0038

Ciconia ciconia

Lungimea este de 100-115 cm, din care corpul aproximativ jumătate, anvergura e de 155-165 cm. Este o pasăre de apă mare, cu gâtul și picioarele lungi. Sexele sunt asemănătoare și nu există variații sezoniere.

Păsările adulte au corpul, gâtul, capul și coada albă, numai remigele și tectricele superioare sunt negri. Penele gâtului inferior și pieptului sunt alungite. Ciocul și picioarele sunt roșii.

Juvenili se aseamănă adulților, doar ciocul și picioarele nu sunt roșu intens, sunt de culoare maro, care spre maturitate treptat se va transforma în roșu.

 

ROSPA 077

ROSPA 0058

ROSPA 0064

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Ciconia nigra

Lungimea este de 95-100 cm, din care corpul aproximativ jumătate, anvergura e de 145-155 cm, este un pic mai mic decât barza albă. Este o pasăre de apă mare, cu gâtul și picioarele lungi. Sexele sunt asemănătoare și nu există variații sezoniere. Spre deosebire de stârci zboară cu gâtul întins.

Partea dorsală, gâtul, capul, pieptul, partea inferioară a aripilor păsărilor adulte este complet negru  cu un luciu metalic. Subcodalele, axilarele și burta sunt albe, ciocul și picioarele sunt negri.

Păsările imature în loc de negru strălucitor sunt colorate cu maro închis și cu pete mai deschise pe vârfurile penelor. Partea ventrală a corpului este de asemenea albă, ciocul și picioarele sunt maro, gri verzui.

ROSPA 077

ROSPA 0038

Circus aeruginosus

Habitat: Cuibărește în principal în zone umede cu stufărișuri întinse, ocazional și în zone agricole din apropierea habitatelor acvatice respectiv umede.

Distribuție: Un procent foarte semnificativ al populației naționale cuibărește în Delta Dunării respectiv în zonele umede situate de-a lungul Dunării. În interiorul țării cuibărește doar localizat și în număr redus, un alt centru populațional important se află în vestul țării în zonele umede existente.

Populația din România: În România populația era estimată la 1700-2500 perechi în 2004, aceste figuri sunt posibil puțin subapreciate. Populația nu este importantă pe plan European.

 

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Crex crex*

Are lungimea de 27-30 cm, anvergura e de 46-53 cm. Dimensiunile sunt asemănătoare cu cele ale unei potârnichi mici și slabe. Penajul e maroniu cu un ruginiu pronunțat pe aripi, vizibil în special în zbor. Sexele sunt asemănătoare.

Partea dorsală  a păsărilor adulte este maro-gri, centrele penelor sunt maro și negru, care formează linii longitudinale pe spate și scapulare. Fața e gri-albăstruie, tectricele auriculare, partea posterioară a gâtului și creștetul sunt maro pestriț cu negru. Aripa inferioară este roz-maroniu.

Juvenilii sunt un pic mai pali și mai deschiși la culoare, cu o nuanță gălbuie mai pronunțată.

Cristelul de câmp are un sunet caracteristic, un strigăt puternic bisilabic „crre-crre” care poate fi auzit noaptea în lunile mai și iunie de la mari distanțe.

 

ROSPA 077

Cygnus cygnus

Este o pasăre de talie mare, cu lungimea de 145-160 cm, din care corpul numai jumătate, anvergura este de 218-243 cm. Este o pasăre uniform albă, cu cioc galben și negru la vârf și la partea inferioară. Picioarele sunt negre. Sexele sunt asemănătoare.

Păsările juvenile sunt gri-maro, cel mai închis la cap. Partea anterioară a gâtului și, burta este alb murdar cu pete gri maroniu. Ciocul este închis cu excepția părții bazale, care este roz murdar.

 

ROSPA 077

Dendrocopos syriacus

Are lungimea de 22-23 cm, anvergura este de 34-39 cm, în mărime și aparență este foarte asemănătoare ciocănitoarei pestrițe mari. Spatele, târtița, creștetul și ceafa sunt negri, scapularele albe formează o pată albă mare. Codalele și remigele sunt negri cu pete albe, care pe aripa deschisă formează trei linii albe. Fruntea, obrajii, tectricele auriculare, pieptul și abdomenul sunt albi murdari, mustața este neagră. Pe partea laterală a gâtului este o pată neagră, care continuă printr-o linie neagră pe părțile laterale a pieptului. Se deosebește de ciocănitoarea pestriță mare prin absența dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă, regiunea anală de culoare roz șters, marcajul pestriț de pe parte laterală a abdomenului respectiv prin penele nazale deschise la culoare.

Masculul adult are o pată roșie pe partea posterioară a creștetului, acesta lipsește la femele. Juvenilii au creștetul complet roșu, striațiile de pe părțile laterale sunt mai dense și se extind și pe piept, unde culoarea albă are de multe ori o nuanță roșiatică.

ROSPA 0058

Egretta alba

Are lungimea de 85-102 cm, din care corpul este numai 40-45 cm, anvergura este de 140-170 cm. Este un stârc mare cu gât lung și subțire, cioc și picioare lungi.

Pasărea este alb imaculat, cu pene prelungite pe piept, gât și scapulare („egrete”).

Adulții în sezonul de reproducere au ciocul negru cu culoare galbenă la bază, partea superioară a picioarelor devine galben-roșcat. În afara perioadei de împerechere ciocul este galben, picioarele sunt negri, lipsesc penele ornamentale prelungite. Sexele sunt similare, masculul este un pic mai mare.

ROSPA 077 ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Egretta garzetta

Are lungimea de 55-65 cm (din care corpul numai jumătate), anvergura de 88-95 cm. Masculul este un pic mai mare decât femela. Este un stârc mic de culoare albă ca zăpada, cu gâtul și picioarele lungi și subțiri. Ciocul este lung și negru, în afara sezonului de reproducere baza ciocului poate fi gri-verzuie. Are un moț lung format din 2 pene prelungite ale creștetului. În sezonul de împerechere de asemenea se prelungesc câteva pene de pe piept și zona scapulară. Picioarele sunt negri cu degete galbene.

Juvenilii sunt asemănători adulților în afara sezonului de reproducere, sexele sunt asemănătoare.

ROSPA 077

ROSPA 0058

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Falco columbarius

Ne vizitează în perioada rece a anului, fiind un aprig mâncător de păsărele. Masculul are partea superioară albăstruie, fiind roșcat pe piept și cu stropi longitudinali; femela este cafenie pe spate. Primăvara cuibărește in Europa nordică și în Siberia.

In țara noastră șoimul de iarnă este un vizitator de iarnă frecvent. Păsările pot fi recunoscute mai ales după zbor: înaintează prin lovituri rapide din aripi, cu amplitudine mică și planează rar. Datorită raporturilor corporale, șoimul de iarnă ce zboară la înălțime poate fi confundat cu șoimul călător, deoarece în această situație nu se evidențiază bine dimensiunile.
în Europa Centrală și de Vest șoimul de iarnă este o pasăre de tranzit, iar pe coastele mărilor este vizitator de iarnă. Apare rar pe suprafețele din interior, însă în iernile mai blânde poate fi observat pe pajiștile de șes și în apropierea stufărișurilor.

ROSPA 0058

 

Gavia arctica

Are lungimea de 58-73 cm (din care corpul 36-64 cm),  și anvergura între 110-130 cm. Este un pic mai mare și are ciocul vizibil mai gros, decât cufundarul mic. În plumajul de vară capul și partea posterioară a gâtului este gri, restul corpului este negru cu dungi și pete albe. Caracteristic speciei, are o pată mare neagră pe gâtul anterior și bărbie. În plumaj de iarnă partea superioară a corpului, gâtului și capului este uniform maro, burta, gâtul anterior și părțile laterale sunt albe. Sexele sunt asemănătoare, juvenilii se diferă un pic de adulți, vârstele pot fi separate pe teren doar în condiții bune de vizibilitate.

ROSPA 0058 ROSPA 0064

Gavia stellata

Cu lungimea de 53-69 cm și anvengura de 106-116 cm, cufundarul mic este cea mai mică specia din familia Gaviidae. Din cauza înclinării mandibulei și ținutul capului, ciocul pare un pic arcuit în sus. Masculul este un pic mai mare decât femela, are ciocul și capul mai accentuat, dar această diferență se vede numai dacă păsările sunt văzute în perechi.

În penajul nupțial capul, fața, și partea laterală a gâtului sunt gri, partea posterioară a capului și a gâtului este dungat cu alb-negru. Pata ruginie de pe gât este caracteristică speciei. Aceste dungi se întind și pe partea laterală a pieptului și a corpului. Partea dorsală este gri-brun închis, iar cea ventrală este predominant albă.

ROSPA 0064

Glareola pratincola

În România sunt estimate 200-350 perechi, majoritatea fiind întâlnite în Dobrogea. Se pot observa colonii ale acestei specii la Histria. de la sfârșitul lunii aprilie până în septembrie.

Este o pasăre de sărătură rar întâlnită și în alte zone ale țării. Lungimea corpului este de 24 – 28 de cm iar anvergura aripilor de 60 – 70 de cm. Se hrănește cu insecte pe care le prinde în zbor.

Are aripi lungi și coada furcată, având o formă asemănătoare cu chirighițe. Burta albă iar restul corpului de culoare maro, are sub aripă o pată ruginie de unde și denumirea. Masculul și femela sunt asemănătoare.

ROSPA 006

ROSPA 0048

Haliaetus albicilla

Lungimea corpului 76-82 cm, anvergura aripii 190-240 cm

Este cea mai mare pasăre răpitoare cuibăritoare de la noi din țară. Este monument al naturii. În România cuibărește rar, dar mai ales în Delta-Dunării și lunca Dunării, pe alocuri și în interiorul țării, în vecinătatea unor lacuri mai mari sau zone mlăștinoase. Iarna des poate fi observată la heleștee. Cuibul este de dimensiuni mari, folosit mulți ani la rând de către aceeași pereche. Este construit din crengi groase pe arbori mari. Ponta constă din 1-3 ouă albicioase. Păsările adulte au un colorit general maroniu, cu pene mai închise pe cap, având coada albă de unde i se trage și numele. Păsările tinere au penaj cafeniu închis, având și coada închisă. Codalbul este o pasăre parțial migratoare, adulții fiind mai mult sedentari, exemplarele tinere hoinăresc pe distanțe mai mari. Iarna apar la noi și exemplare nordice.

Consumă în mare parte pește, capturează păsări de baltă, rareori cu hoituri.

 

ROSPA 077

ROSPA 0058

Hieraetus pennatus

Habitat: Preferă pădurile de foioase cu luminișuiri și poieni, de obicei în regiunile montane mai joase, și deluroase dar și la câmpie. Evită pădurile mari și închise. Se hrănește cu păsări, reptile și mamifere mici.

Distribuție: Este o specie destul de rară, cuibărește mai ales în partea sudică a țării, în Dobrogea, și Banat, dar pe alocuri și în Transilvania în zone colinare înpădurite.

Populația din România: Populația europeană este mică, de numai 4,400-8,900 de perechi. Este stabilă, dar în multe țări (și în România) populația scade îngrijorător. În țara noastră cuibăresc doar 80-120 de perechi.

 

ROSPA 0058

ROSPA 006

Himantopus himantopus

Unul dintre cele mai caracteristice și elegante limicole din România, care poate fi identificat ușor chiar și de amatori din cauza picioarelor extrem de lungi și subțiri și a ciocului lung și fin. Pasărea are spatele și aripile negre, restul corpului fiind de o culoare de alb strălucitor. Piciorul ung este roșu cu nuanțe de roz, ciocul fin fiind negru. Dimorfismul sexual nu este foarte accentuat, culoarea neagră din penajul masculilor fiind mai închis la culoare și tot la masculi apare culoarea neagră și pe partea dorsală a gâtului.

Cuibărește în zone umede deschise, cu nivel scăzut de apă, fiind o specie oportunistă ocupă chiar și habitate temporare cu caracteristicile specifice. Cel mai important factor în alegerea habitatelor de cuibărit este adâncimea apei, fiind necesare porțiuni însemnate de apă unde adâncimea nu depășește 20 de centimetrii. Ocazional ocupă habitate foarte antropizate ca de exemplu stații de decantare.

 

ROSPA 077

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Ixobrychus minutus

Stârcul pitic este cea mai mică specie europeană din familia stârcilor. Lungimea este de 33-38 cm, anvengura de 52-58 cm. Penajul este foarte caracteristic, cu dimorfism sexual moderat. Creștetul și ceafa, partea dorsală a corpului, a cozii și parțial al aripii masculului este negru. Pe aripă este o pată mare deschisă, roz-gălbuie, care de la distanță pare albă. Gâtul, pieptul,  și părțile ventrale sunt  deschise, roz-gălbuie, cu câteva dungi maronii pe piept. Piciorul și degetele sunt verzi.

Femela este similară masculului, doar partea dorsală în loc de negru este maro închis, lipsește nuanța roz din penaj, zonele deschise sunt mai închise și mai maronii, cu mai multe dungi maro decât la mascul.

Juvenilul este asemănător femelei, un pic mai palid, mai șters și deschis la culoare, c dungi maro pe toate părțile corpului.

 

ROSPA 077

ROSPA 0058

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Lanius collurio

Are lungimea de 17 cm, anvergura este de 24-27 cm. Este o pasăre cântătoare adaptată secundar la o viață de răpitor. Are ciocul scurt și puternic, cârligat. Coada și aripile sunt relativ lungi.

Masculul adult are pieptul, burta, flancurile și regiunea anală alb-roz. Bărbia și partea inferioară a obrazului sunt albe. Fruntea, creștetul, ceafa și gâtul posterior sunt gri. Ciocul și picioarele sunt negri. Pe obraz se întinde o bandă neagră de la baza ciocului peste ochi până la tectricele auriculare. Spatele și supraalarele sunt roșu-castaniu, remigele sunt negre. Târtița este gri, coada este alb negru, cu două pete albe pe părțile laterale ale bazei.

Părțile inferioare ale femelei adulte sunt albe fără nuanță roz, cu striații transversale fine de culoare maro deschis. Capul este maro-gri deschis, lipsește marcajul capului specific la masculi. Ciocul este negricios, tectricele auriculare sunt maro închis. Spatele este maro uniform, târtița maro gri, coada prezintă același marcaj ca la masculi.

Juvenilii sunt asemănători femelelor. Ciocul lor este mai deschis, dungile transversale de pe piept, abdomen și flancuri sunt mai dense puternice. Spre deosebire de femele, juvenilii au striații transversale maro deschis și pe spate

ROSPA 0058

ROSPA 0064

Lanius minor

Are lungimea de 20 cm, anvergura este de 32-34,5 cm. Este foarte asemănător cu sfrânciocul mare, dar este cu aproximativ 15% mai mic. Ciocul este relativ mai gros și mai scurt, aripile sunt mai lungi. Sexele sunt asemănătoare.

Pieptul, abdomenul, părțile laterale și regiunea anală ale adultului sunt alb roz. Bărbia și partea inferioară a obrazului sunt albe, ciocul, fruntea și „masca” de pe ochi și tectricele auriculare sunt negri (fruntea sfrânciocului mare este gri). Creștetul, ceafa, gâtul posterior și spatele este gri. Coada și aripa posterioară este neagră, baza albă a remigelor primare formează o dungă lată albă pe aripă, (mai lată, decât la sfrânciocul mare).

Din penajul juvenililor lipsește nuanța roz. Ciocul este maroniu, cu vârful negru. Creștetul și spatele este dungat cu gri negricios, remigele și tectricele au marginile deschise.

 

ROSPA 0058

Larus minutus

Habitat: Preferă mlaștinile, lacurile cu stufăriș din zona de stepă și de păduri temperate până la tufărișurile boreale și subarctice. Cuibărește atât în interiorul continentului cât și pe insule. Își construiește cuibul pe vegetația emergentă din apa puțin adâncă sau pe insule plutitoare.

Distribuție: Cuibărește mai ales în nord-estul Europei, populațiile cele mai însemnate sunt în Rusia, Belorusia, Finlanda. În Europa cuibăresc 24000-58000 de perechi, numărul lor este în creștere moderată.

Populația din România: În România nu cuibărește această specie, însă în timpul migrației poate fi întâlnit în orice zonă umedă împreună cu alți pescăruși.

ROSPA 006

ROSPA 0048

Mergus albellus

Este un ferăstraș de talie mică, are lungimea de 38-44 cm (corpul are 24-28 cm), anvergura este de 55-69 cm. Are un crestet ridicabil, ciocul e scurt, fruntea este abruptă. Ferăstrașul mic este o pasăre cu un dimorfism sexual accentuat.

Masculul adult are capul alb cu o pată neagră pe lorum și în jurul ochiului. Gâtul este alb, cu un „V” negru la ceafă, care începe deasupra urechilor. Pieptul și burta sunt albe, pe partea laterală a pieptului și în spatele gâtului inferior este un „V” inversat de culoare neagră. Spatele este negru-gri, remigele sunt negre, scapularele, tectricele mici și mijlocii sunt albe, din vârfurile albe ale tectricelor mari negri se formează o dungă albă deasupra remigelor secundare. Astfel partea posterioară a ferăstrașului mic prezintă un marcaj alb-negru caracteristic, contrastant. Coada și codalele sunt gri.

Femela are același mască neagră pe lorum și ochi, dar capul este predominant maro, numai bărbia, gâtul superior și fruntea sunt albe. Gâtul inferior și pieptul sunt gri, burta este albă. Partea dorsală a corpului este gri, pe aripă întâlnim aceeași pete albe, cu excepția scapularelor albe.

Juvenilii sunt asemănători femelelor, se deosebesc de acestea prin penajul mai gri închis, prin lipsa „măștii” negre și a frunții albe.

ROSPA 077

ROSPA 0058 ROSPA 0064

ROSPA 0038

Milvus migrans

Gaia neagră este o pasăre răpitoare de mărime medie, cu un colorit în general de maro închis ocazional cu un ton roșiatic (în special în cazul subspeciilor din est sau sud). Are o siluetă puțin similară cu cel a ereților însă se deosebește de aripi mai scurte și de coada puțin scobită. Scobitura cozii este bine vizibil doar când coada este închisă. Coloritul capului este mai deschis față de coloritul corpului, având o culoare de gri închis cu striații longitudinale închise. În zbor de la distanță pasărea pare de o culoare închisă omogenă, la distanțe mai mici se distinge „palma” de o culoare mai deschisă în partea inferioară a aripii.

Fiind o specie oportunistă-cosmopolită, cuibărește într-o varietate de habitate de la semi-deșert până la pădurile întinse. În România perechile existente cuibăresc în principal în păduri de galerii sau păduri umede din împrejurimile unor zone umede.

 

ROSPA 0058

ROSPA 0038

Nycticorax nycticorax

Având lungimea de 68-65 cm și anvergura de 105-112 cm, este un stârc de mărime medie, ciocul este relativ scurt și gros, picioarele sunt scurte.

Păsările adulte au creștetul și spatele negru, partea dorsală a aripilor este gri-albăstruie, restul corpului este gri deschis. Partea laterală a capului, „obrajii” și fruntea sunt albe, pe creștet au un moț format din 3-4 pene prelungite ale creștetului. Picioarele sunt galbene, ciocul este negru. Sexele sunt asemănătoare.

Juvenilii diferă mult de adulți, sunt asemănători buhaiului de baltă. Partea dorsală a corpului și a capului este maro închis cu pete galbene și albe, partea ventrală, pieptul și gâtul sunt galbeni cu dungi dese maro longitudinale.

Are un sunet caracteristic, asemănător ciorilor, care în timpul pasajului poate fi auzit aproape oriunde în timpul nopții.

ROSPA 077 ROSPA 0064

Pandion haliaetus

Lungimea corpului 52-60 cm, anvergura aripii 152-167 cm

Cuibărește în mai toate continentele lumii, în vecinătatea apelor (lacuri, mlaștini, râuri, coaste marine). La noi nu este o pasăre cuibăritoare, dar apare cu regularitate în perioada migrației. Întotdeauna îl întâlnim în vecinătatea apelor, astfel apare și în jurul heleșteelor de la Cefa. Are un colorit maroniu pe deasupra și alb pe partea inferioară. Are capul alb, cu o dungă închisă pe față. Se hrănește cu pește pentru care plonjează în apă din aer. De multe ori intră în apă cu tot corpul, după care ridică peștele din apă.

Specie protejată, de importanță comunitară.

ROSPA 077

ROSPA 0058

Pelecanus crispus*

Se deosebeste de pelicanul comun prin partea inferioara a aripii complet deschisa la culoare. Puii au un colorit cenusiu-deschis deasupra, un sac gular cu slabe nuante roz, marginea anterioara a fruntii aproape dreapta, creti pe cap si gat. Adultii au coloritul penelor gri albicios.

Cuibareste in colonii mai mici decat pelicanul comun, uneori chiar in perechi izolate. Ouale sunt asemanatoare celor ale pelicanului comun, de culoare alba, cu aspect cretos. Clocitul dureaza 35-37 de zile si are loc de regula in luna mai.

Soseste la noi in tara in acelasi timp cu pelicanul comun, avand aceleasi locuri de cuibarit in Delta Dunarii. Toamna se indreapta catre Grecia, Delta Nilului, regiunea Golfului si tinutul de coasta din sudul Asiei. Iarna deseori se muta inspre zonele de coasta.

 

ROSPA 077

ROSPA 0038

Pelecanus onocrotalus

Pelicanul comun imatur este de o culoare vizibil mai inchisa deasupra si are un sac gular galben. Pe frunte prezinta un penaj de o forma asculit-triunghiuiara spre cioc, iar picioarele sunt roz-maronii.. Puii sunt maro-cenusiu deasupra si de un alb-murdar dedesubt, primind haina alba a adultilor abia dupa 3 - 4 ani. Penajul adultilor este alb-roz. Sunt greoi pe sol, dar zboara cu multa usurinta, cu batai de aripi incete, urmate de planari. Se pot ridica la mari inaltimi, zborul fiind de obicei linear, dar, se rotesc deseori in formatie si in stoluri. Cand inoata, corpul lor se scufunda putin in apa.

Reproducerea : Cloceste in colonii in Delta Dunarii, pe formatiunile de plaur din zonele greu accesibile, sosind inca de la inceputul lunii martie. Cuiburile sunt  foarte apropiate intre ele. Ouale, de culoare alba, cu aspect cretos, de regula in numar de doua, fiind depuse in cursul lunii mai. Incubatia dureaza peste o luna , intre 32 de zile si 34 de zile, fiind asigurata de ambii parteneri, cu schimbul.

Habitat: Vara pot fi gasiti in regiunile lacustre din sud-estul Europei, in special in Delta Dunarii. Toamna paraseste tinuturile noastre, plecand sa ierneze in Delta Nilului, Regiunea Golfului. Iarna pot fi gasiti si in zona de coasta din sudul Asiei si golfuri.

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

Pernis apivorus

Viesparul este o specie răpitoare de talia șorecarului comun, dar are aripi mai lungi, mai late și coada mai lungă. Există variații mari în ceea ce privește coloritul la această specie, pot fi observate exemplare aproape albe până la cafeniu închis. În zbor, viesparul își ține aripa în jos și nu în sus ca șorecarul comun, acesta fiind una dintre cele mai importante chei de determinare.

Masculul adult are remigele primare negre doar la vârf și mai puține dungi pe remige decât femelele. In zbor se vede o bandă terminală din sus în aripă și coadă. Capul este de culoare gri în precădere, dar unele exemplare pot avea colorit gri și în spate și coadă. Femelele adulte au colorit mai maroniu decât masculii și au mai multe striații în remige decât acestea.

Anvergura aripii: 113-135 cm; lungimea corpului: 52-59 cm. Greutatea corpului: 600-1000 g.

ROSPA 0058

Phalacrocorax pygmeus*

Este cel mai mic dintre cormorani, având 50 de cm lungimea corpului.

Cormoranul mic se deosebește de celelalte specii de cormoran, datorită dimensiunilor mult mai mici ale corpului, precum și datorită proporționării diferite. Capul este mai mic, ciocul mai scurt, iar coada mult mai lungă. În penajul nupțial capul și gâtul sunt maro-castaniu închis, corpul negru-verzui strălucitor, cu pete mici lunguiețe albicioase, prezente la ambele sexe. În timpul verii aceste pete dispar, iar bărbia devine albicioasă și pieptul capătă nuanțe maro-roșiatice. Juvenilii sunt maro închis pe spate, cu bărbia și abdomenul albicioase și ciocul gălbui

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Philomachus pugnax

Habitat: Este o specie comună în Europa. Cuibărește în mlaștinile și bălțile cu vegetație scundă din zonele muntoase, colinare și de șes, în număr mai mare în tundra nordică. De multe ori cuibărește și pe pajiști umede în apropierea lacilor.

Distribuție: În timpul migrației poate fi întîlnit peste tot în țară lângă corpurile mai mari de apă. Migrează în număr mare și prin Delta Dunăre și pe litoral.

Populația din România: Populația europeană este estimată la 200,000-510,000 de perechi și suferă un declin puternic. Această specie nu cuibărește în România, este în pasaj în țara noastră în număr mare numai în timpul migrației. Nu sunt cunoscute date exacte.

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

 

Platalea leucorodia

Lungimea este de 80-90 cm, din care corpul mai puțin de jumătate, anvergura este de 115-130 cm. Este un stârc cu penaj alb uniform, cu ciocul lung și lat, în formă de lingură la capăt. Sexele sunt asemănătoare, masculii sunt un pic mai mari. Spre deosebire de alte specii de stârci, zboară cu gâtul întins.

Păsările în penaj nupțial sunt uniform albe cu excepția unei pete gălbuie de pe piept. Au un moț format din câteva pene prelungite ale creștetului. Ciocul este negru cu o pată portocalie - gălbuie pe vârf. Picioarele sunt negre. În afara perioadei de reproducere lipsește moțul această pată de pe cioc.

Păsările juvenile se disting de adulți prin ciocul roz, picioarele gri, prin lipsa moțului și petei galbene de pe piept și prin vârful negru al remigelor primare.

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Plegadis falcinellus

Are lungimea de 55-65 cm, din care corpul aproximativ jumătate, anvergura e de 80-95 cm. Este un ibis mic, închis la culoare, cu cioc curbat, gât și picioare lungi.

Păsările adulte în sezonul de reproducere par negri de la distanță, dar de mai aproape se vede culoarea maro-roșiatică de pe cap și corp. Partea superioară a aripii irizează în verde. Remigele sunt negri, ciocul este maro-verzui închis, cu o dungă albă subțire la bază, picioarele variază între maro-verzui și maro închis. Sexele sunt asemănătoare.

Adulții în afara sezonului de împerechere sunt maro-negru-gri închis, nuanța maro-roșiatică este mult mai puțin semnificativă, pe gât și pe cap apar pete albe. Juvenilii sunt asemănători, doar sunt mai pali la culoare, lipsește nuanța maro, sunt mai degrabă gri-verzui închis. Petele albe de pe cap și gât sunt mai mari.

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

Pluvialis apricaria

Habitat: Cuibărește în tundra boreală, continental-arctică sau arctic-alpină, sau în mlaștini cu turbă  din regiunile temperat-oceanice. În timpul migrației și a iernii preferă pășunile umede sau pajiștile mlăștinoase cu iarbă scundă, terenurile agricole, zonele de inundație, respectiv zonele de coastă.

Distribuție: Specie cu distribuție nordică în Europa. Are o populație de 460 000 – 740 000 de perechi.

Populația din România: Nu cuibărește în România, este doar în pasaj în țara noastră.

ROSPA 0064

Podiceps auritus

Vara, gâtul și ceafa cu pene mai lungi. De la frâu la ceafă are o dungă cafenie ruginie, restul capului este negru. Dorsal este negru, cu marginea penelor de culoare deschisă. Gâtul până la piept și laturile corpului de un roșu - cafeniu, ventral alb. Aripile sunt cafenii cu alb, remigele priare (cele mai interne) în întregime sau în cea mai mare parte cafenii.
Iarna, dorsal este negru - cafeniu, la ceafă cu o pată albă. Partea anterioară a gâtului și pe laturi este cenușiu către cafeniu - cenușiu, iar ventral alb. Modul de viață este asemănător celorlalte specii, hrănindu-se în special cu insecte acvatice și cu larvele acestora, mai rar cu crustacee și moluște sau peștișori.
Răspândit în nordul Europei, în regiunea palearctică a Asiei și în America de Nord.
Rar in România, oaspete de iarnă, rar primăvara, izolat iarna.

ROSPA 0058

Porzana parva

Are lungimea de 18-20 cm, anvergura e de 34-39 cm. Deși e cu aproximativ 10% mai mic, decât crestețul pestriț, aripile sunt de aceiași mărime, coada este mai lungă. Forma corpului este asemănătoare mai degrabă cârstelului de baltă, decât cresteților. Ciocul este verde, cu o bază roșie la bază, picioarele sunt verzi. Subcodalele sunt striate transversal cu alb-negru.

Masculii adulți au părțile superioare maro, centrele penelor sunt negri, formând dungi negrii pe spate și pe scapulare. Creștetul și partea posterioară a gâtului sunt maro, restul capului și gâtului, pieptul și burta sunt gri-albăstruie.

La femele lipsește culoare gri-albăstruie, părțile respective sunt galbeni-crem.

Juvenilii sunt asemănători femelelor, lipsește pata roșie de la baza ciocului, barele alb-negre ale subcodalelor se extinde și pe partea laterală a corpului, pieptul și gâtul anterior este alb murdar.

ROSPA 077

Porzana porzana

Are lungimea de 22-24 cm, anvergura este de 37-42 cm. Este o pasăre acvatică compactă, cu formă ovală. Subcodalele sunt galbene-crem, cea ce îi deosebește de celelalte specii de cresteți. Ciocul este galben, cu o pată roșie la baza mandibulei superioare.

Masculul adult are părțile dorsale maro-verzui, cu centrele penelor negre pe remigele terțiare. Tectricele sunt maro-verzui cu multe pete mici și albe. Părțile laterale a cpului sunt gri-albăstruie cu excepția tectricelor auriculare, care sunt maro. Pieptul este gri-albăstrui cu puncte albe, care spre burtă se transformă în dungi transversale subțiri. Partea ventrală a corpului este maro barat cu alb.

La femele culoarea gri nu este atât de accentuată, petele și dungile albe sunt mai contrastante, mai marcante. Juvenilii sunt asemănători femelelor.

ROSPA 0038

Recurvirostra avosetta

Habitat: Cuibărește în colonii destul de mari, în golfurile marine puțin adânci, în lagune și pe lacuri din stepe (mai ales salmastre), preferabil cu bancuri de nisip. Îi place climatul continental foarte cald și uscat, dar cuibărește și zone costale cu climat oceanic. Dacă condițiile sunt adecvate, este prezent și în altitudini mai mari.   În România cuibărește pe eleștee puțin adânci cu vegetație naturală, lacuri de sărătură.

Distribuție: În România ciocântorsul cuibărește în număr mai mare Delta Dunării și în  lagunele, lacurile de sărătură din Dobrogea, dar în număr mic cuibărește și în zonele umede aflate în apropierea Dunării.

Populația din România: Populația europeană este mică (sub 57000 de perechi) dar în ușoară creștere. În România cuibăresc 300-500 de perechi, populația este stabilă.

ROSPA 077

ROSPA 006

ROSPA 0048

ROSPA 0038

Sterna albifrons

Este cea mai mica dintre toate speciile de chire și isi pastreaza fruntea alba tot timpul anului. Ciocul este galben, cu varful negru în timpul primaverii și la inceputul verii. Picioarele de tip palmat sunt galbene. Calota capului este neagra, penajul fiind alb, cu partea superioara a aripilor cenusie. Juvenilii prezinta pete intunecate pe partea superioara a aripilor, ciocul negru și picioarele galbene. Coada este scurta și adanc scobita la mijloc. Zborul este rapid cu batai iuti de aripi, poate realiza plonjari bruste, agitate în succesiune rapida. Este o specie activa și zgomotoasa, ce emite o gama variata de sunete ascutite și aspre: „cri-ic”, „chiri-chiri” sau „pret-pret”.

ROSPA 0038

Sterna hirundo

Habitat: Preferă o gamă largă de habitate de la regiunile costale și lacuri continentale până la cele semi-aride și tropice. Cuibărește mai ales în zonele de șes, în perechi izolate sau colonii mici. Preferă mlaștinile, lacurile, pășunile umede, lagunele costale bogate în peștișori.

Distribuție: Are o distribuție relativ uniformă, este prezent în toată țara în habitate acvatice naturale și semi-naturale întinse. Populații mai mari se găsesc în Delta Dunării luncile râurilor mari.

Populația din România: În România cuibăresc 5500-7500 de perechi, populația este stabilă.

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 0038

Tringa glareola

Habitat: Este o specie nordică destul de comună în mlaștini și cu rogoz, de asemenea în pădurile umede de mesteacăn din regiunile montane de pe taigă. De obici, cuibărește pe smocuri de rogoz. Este numeros în pasaj pe malurile mlăștinoase ale lacurilor, de obicei solitar, dar ocazional în stoluri mici.

Distribuție: Nu este o specie cuibăritoare în România, dar în timpul migrației poate fi întâlnit oriunde pe terenuri umede.

Populația din România: Sunt puține date despre numărul fluierarilor de mlaștină în pasaj, este foarte greu estimarea mărimii populației care migrează deasupra țării noastre.

 

ROSPA 077

ROSPA 0064

ROSPA 0038



Înapoi
 
 
 
 
 
Despre proiect  |   Descriere  |   Hartă  |   Valori naturale  |   Specii protejate  |   Evenimente  |   Contact

Copyright © ASOCIATIA OTUS. Creat de REKLAMPARK in 2012.